La inceputul acestui an, presedintele rus, Vladimir Putin s-a intalnit la Budapesta cu omologul sau, Victor Orban. Pentru a-si etala deschiderea catre colaborare si a sfida sanctiunile UE declansate dupa invadarea Ucrainei de catre "omuletii verzi", Orban a ordonat reabilitarea unor statui dedicate soldatilolor sovietici "eliberatori". Mai mult decat atat, ministrul de externe ungar, Peter Szijjarto a declarat ca Ungaria a pierdut 6,5 miliarde de euro in urma sanctiunilor si ca se impune imbunatatirea relatiilor bilaterale cu Rusia. In 2014, intre cele doua tari s-a incheiat un acord pentru construirea unor reactoare la Centrala atomoelectrica de la Pacs, finantate cu 10 miliarde de euro de la Moscova. Lucrarile vor incepe in 2018 si se vor finaliza in 2023.
Ungaria este dependentă pentru aprovizionarea ei cu gaz, cota importurilor din Rusia atingând două treimi din consumul total al țării. Gazul rusesc ajunge în Rusia tranzitând Ucraina. Autoritățile de la Budapesta au anuntat ca își fac griji în legătură cu stabilitatea transportului de combustibil prin această țară, avand in vedere conflictul militar din estul Ucrainei, problema Crimeii și tensiunile din relația cu Rusia. Orban a mai declarat ca nu este prea mulțumit nici de colaborarea cu Germania in cadrul proiectului ”North Stream”, care presupune aprovizionarea Europei Centrale cu gaz din Marea Nordului.
In privința finanțării centralei de la Packs, Putin s-a declarat dispus să ia asupra părții ruse toate cheltuielile, în condițiile în care planul inițial presupunea participarea Budapestei cu 2,4 miliarde de dolari. În ceea ce privește relațiile comerciale ruso-maghiare, Orban și Putin au căzut de acord să asigure participarea în comun a companiilor ruse și maghiare la licitații din alte țări. Cei doi lideri împărtășesc opinia că sancțiunile internaționale impuse Rusiei pentru ocuparea Crimeii și susținerea conflictului militar din estul Ucrainei, ar trebui inchise urgent. In acest cadru, ministrul maghiar al Afacerilor Externe și Comerțului Exterior, Peter Szijjarto, a mai afirmat: ”Ar fi mai bine ca sancțiunile să fie scoase”.
Premierul Orban i-a comunicat președintelui rus dorința părții maghiare de a deveni un intermediar al refacerii relațiilor dintre Rusia și Uniunea Europeană. ”Conflictele din alte sfere nu trebuie transferate în sfera economică, deoarece asta va cauza prejudicii tuturor. De aceea, sperăm că vom reuși, în curând, să salutăm relațiile bune, reînnoite, dintre Bruxelles și Moscova.”.
Relatiile speciale dintre Ungaria si Rusia au un fundament solid, pe care nu l-am putea intelege corect daca nu analizam obiectiv cele mai importante evenimente geopolitice desfasurate timp de peste un secol, incepand cu anul Revolutiei Bolsevice 1917...
Dupa preluarea puterii de catre bolsevici in Rusia, in octombrie 1917, revolutie comunista din Ungaria, din 1919, a reprezentat primul test serios al fortei si capacitatii de actiune a Cominternului in lume. Ghinionul teribil al revolutionarilor lui Lenin, a fost ca “Revolutia” ungara a fost infranta ca urmare a interventiei in forta a armatei romane. Atunci, bolsevicii de la Moscova au planuit dezintegrarea Romaniei. Politica principala a constat in transformarea minoritarilor din Paridul Comunist Roman, infiintat in 1921, ca si militantii altor “partide fratesti” din tarile vecine in instrumentele unei vaste masinarii, organizata pe baze conspirative si dirijata pentru destramarea statului roman.
Iata un fragment revelator din cartea istoricului american dr, Larry Watts, "Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al Blocului sovietic cu Romania", aparuta la Editura RAO in 2011: " Conducerea Cominternului, deja iritata ca singura revolutie victorioasa dintr-o alta tara fusese infranta de armata romana, era „furioasa” ca romanii nu numai ca nu dusesera la indeplinire ordinele specifice „de a-l ajuta pe Kun si de a sabota actiunile guvernului roman”, ci ii averizasera public pe comunistii unguri asupra dreptului de a decide asupra destinului tarii. Dupa cum subliniau socialistii romani in ziarul lor, in martie 1917, erau avizi sa-si castige „libertatea de a fi stapanii propriului destin”, pe care conducerea comunistilor maghiari incerca sa le-o nege.
Ulterior, comunistilor romani li s-a atribuit un statut inferior in miscarea comunista, nu mult diferit de marginalizarea sovinista a etnicilor romani din perioada imperiilor. Una din primele intrebari adresate romanilor atunci cand au solicitat afilierea la Comintern, in noiembrie 1921, a fost: „Ce au facut in sprijinul Republicii Sovietice Ungare?”
„Aripa transilvaneana”, inca ramura a Partidului Comunist Ungar, a refuzat cu ostentatie sa negocieze afilierea pentru nou-infiintatul Partid Comunist Roman (PCR), in timp ce partidul bulgar si cel maghiar s-au angajat „intr-o campanie pe termen lung impotriva Romaniei si a clasei muncitoare, in interiorul Internationalei”, acuzand PCR de „deviationism social-patriotic”.
Agendele „basarabeana” si „transilvaneana” erau destul de clar reflectate in linia Cominternului pentru cesiunea de teritorii romanesti cu afilierea minoritara, mai degraba decat majoritara la statele vecine. Introdusa oficial la sedinta Federatiei Comuniste Balcanice din decembrie 1923 (la care au participat Rakovski, Dimitrov si Stepanov), anuntarea acestei linii a coincis cu crearea organizatiilor revolutionare dobrogene si basarabene „pentru a actiona ca unitati iredentiste revolutionare”.
Pentru a sublinia ca dezmembrarea Romaniei, ca o consecinta a eliberarii Budapestei de care Armata noastra a fost mai presus de schimbarea regimului politic, sa parcurgem un alt pasaj extrem de interesant din cartea lui Watts: „Pentru a se asigura ca PCdR va trece la considerarea dezmembrarii statului roman ca fiind prioritara celei schimbarii de regim, la conducerea partidului au fost impusi, in urmatorii 20 de ani, cetateni straini, incepand cu 1924 si pana la lovitura interna a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si a adeptilor lui in 1944. Desi multi au contestat etnicitatea neromaneasca a conducatorilor PCR, in perioada 1924 – 1944, originea etnica era de fapt mult mai putin importanta decat faptul ca toti erau reprezentanti ai intereselor de dezmembrare a Romaniei, fara a tine cont de vreun principiu umanitar sau etnic. Conducerea PCdR a oscilat intre aripa transilvaneana „Ungaria Mare” si fractiunea anexationista bulgaro-basarabeana.
In 1933, de exemplu, PCdR avea 440 de membri maghiari, 380 de membri din aripa basarabeana (bulgari, rusi, ucrainieini si modoveni) si „numai” 375 erau romani.
Procentul era practic mult mai defavorabil, dat fiind ca restul de 370 de membri din alte minoritati ascundeau faptul ca acestia reprezentau in masura coplesitoare agendele aripilor transilvaneana (maghiara) si basarabeana (sovietica)”.
Astfel a fost creata linia de comunicare dintre Rusia Sovietica si Ungaria revizionista – pe aceeasi platforma impotriva Romaniei. Chestiunea teritoriala si revizionismul asociat acestora au asezat Rusia sovietica si interesele maghiare vizavi de Romania, atat la nivel de partid , cat si de stat.
Alinierea in aceasta privinta a programelor comuniste si nationaliste in perioada interbelica a facilitat nu numai un nivel de comunicare exceptionala intre cele doua parti, dar si complicitate si coordonare cu diverse ocazii.
Revenind la zilele noastre, sa intelegem si mai bine de ce Rusia si Ungaria vor colabora din ce in ce mai strans, vizand in continuare destabilizarea Romaniei. Conform analistilor, exista mai multe paliere de colaborare:
- Din punct de vedere militar Ungaria nu poate fi apărată: o câmpie traversată de un fluviu cu o metropolă în mijloc, toate obstacolele naturale din jurul aceste câmpii fiind controlate de statele vecine.
- Din punct de vedere economic un stat agrar şi furnizor de servicii, precum toate celelalte din jurul său – deşi mult mai bine organizat. Cu o populaţie de 9 milioane de locuitori, fără o politică externă agresivă Ungaria ardeveni doar un satelit la periferia imediată a puterii germane.
- Din punct de vedere geopolitic, dacă Ungaria s-ar conforma politicilor externe comune ale Uniunii Europene ar deveni un furnizor de forţă de muncă şi nimic mai mult. Ungaria are nevoie de conflict, are nevoie să iasă în evidenţă.
Slăbiciunile enumerate mai suspot fi compensate prin câteva instrumente puse pe picioare imediat după Tratatul de la Trianon: o propagandă bine articulată şi o reţea globală de lobby şi influenţă mediatică.
- Principala temă de bătaie: drepturile minorităţilor naţionale din bazinul dunăreano-carpatic.
- Principala strategie: găsirea unui aliat puternic care să-i promită orice formă de anulare a Tratatului de la Trianon.
De aproape 100 de ani, Ungaria nu şi-a modificat obiectivele şi mijloacele politicii externe – însă nici nu are cum să găsească soluţii noi. Viktor Orban a studiat foarte bine tratatele europene şi ştie exact până unde poate întinde coarda fără să o rupă. Cam aşa a apărut alianţa Ungariei cu Rusia. Budapesta şi-a găsit noul protector de la care să ceară revizuirile dorite.
