Homosexualitatea de la subiect tabu/ilegal la dreptul de autodeterminare sexuala. Studiu de caz de la imposibil la legal prin tehnica "Fereastra Overtone"

Conform acestei teorii, numita Fereastra Overtone, pentru fiecare idee sau problema, in societate exista o asa-numita fereastra de oportunitati. In cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) sa fie discutata pe larg, sustinuta deschis, promovata, se poate incerca legalizarea ei. Fereastra e mutata, schimband paleta posibilitatilor de la o faza de NECONCEPUT, complet straina moralei publice, total respinsa, pana la faza de POLITICA CURENTA, care e deja discutata pe larg si adoptata de constiinta populara si sustinuta prin lege .


Joseph P.Overtone a fost vicepresedintele Mackinak Center for Public Policy si a teoretizat cei 6 pasi esentiali in transformare unei idei problema, imposibil de digerat in societate, in lege unanim acceptata.

Iata cum NECONCEPUTUL poate deveni o IDEE CURENTA:
  1. Inacceptabil – nu se poate deschide nici o discutie despre subiect. E complet impotriva oamenilor/organizarii societatii/vietii (cum o vedem in momentul acela) 
  2. Radical – se poate discuta despre idee, dar in continuare suntem ferm impotriva ei. 
  3. Acceptabil – se observa aparitia parerilor pro-idee tocmai la oameni importanti in societate (formatori de opinie, VIP-uri, exemple de oameni bine vazuti). Analistii sociali de la TV, radio, internet zgandaresc discutiile despre respectiva idee si ofera alternative pro-idee. 
  4. Rațional – se formeaza pareri pro si contra bazate pe argumente. Argumentele pro sunt bine construite si inoculate in mass-media (adica se creeaza un context pentru asta). Pentru exemplul “acceptarea educatiei alternative” se vorbeste mult despre situatia dezastruoasa a educatiei de stat, despre imposibilitatea continuarii in forma actuala, despre exemple reusite ale altora, etc. 
  5. Popular – mass-media abunda de discutii despre respectiva idee. Se emuleaza o emotie pro-idee. Multi suntem de acord cu ea pentru ca ne plac argumentele pro, iar oamenii de incredere care le furnizeaza au o imagine buna.
  6. Politică – momentumul creat trebuie fructificat. Societatea e pregatita pentru ultimul pas: legiferarea. Se fac drafturi de legi, se pun in dezbatere publica, se voteaza.

Sa luam de exemplu Acceptarea oficiala a homosexualitatii:
  • acum 50 de ani era complet in afara discutiei. Categoric. 
  • acum 30 de ani era aspru vazuta, dar, totusi, discutia nu era radical inchisa.
  • acum 15 ani destul de multe personalitati dezvaluiau orientarea lor spre homosexualitate si erau priviti cu ingaduinta. Discutia deja era acceptata, nu mai era inchisa. 
  • astazi deja e legala in USA si in alte state europene. 
Strategia se bazeaza pe patru predicate principale:
  1. logica & fapte
  2. apeleaza la moralitate (ce e bine si ce e rau) 
  3. apeleaza la emotii 
  4. evenimente, greseli, dezinformari
Un politician/lobbist simte starea natiunii, stie ca nu poate forta oamenii sa creada o idee. Stie ca argumentele nu sunt suficiente si atunci accepta situatia asta. Incepe sa mute fereastra Overton spre ce doreste, dar, si asta e cel mai important lucru, ii lasa pe oameni sa decida singuri mersul lucrurilor. Incepe transformarea subtila si sofisticata a IMPOSIBILULUI in LEGE! 



Sudiu de caz: HOMOSEXUALITATEA de la hula, blestem, caz penal la legiferarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex:

Sa incepem cu o anecdota foarte plastica:

Un barbat se prezinta precipitat la serviciul pasapoarte.
- As dori in regim de urgenta un pasaport, vreau sa plec maine din tara
- Nu aveti nevoie de pasaport in Uniunea Europeana
- E prea aproape Europa, eu vreau sa plec la capatul lumii
- Asa departe, pai, de ce?
- Din cauza politicilor fata de gay...
- Cum asa?
- Pai, sa va explic: Pe vremea legionarilor ii impuscau, Antonescu ii trimitea in lagare, Gheorghiu Dej ii baga la puscarie, Ceausescu ii interna la balamuc, de la Iliescu la Iohannis au fost lasati in pace si au primit drepturi
- Ok, si atunci?
- Mi-e teama sa nu devina obligatorie!


Si acum sa parcurgem cei 6 pasi descrisi de Overtone:   

1. Inacceptabil: Intr-o societate bazata pe valorile iudeo-crestine, homosexualitatea este condamnata, prin distrugerea oraselor Biblice Sodoma si Gomora, vinovate de toate viciile contra Naturii.
2. In lume antica, multi filosofi, mai ales din vehea Elada erau Homosexuali, iar cele mai frumoase poezii erau scrise in Insula Lesbos. Socrate a fost acuzat de corupere de minori si de rele moravuri.
3. Marii creatori de moda, dar si foarte multi artisti sunt homosexuali, sunt sensibili si foarte creativi.
4. Daca este iubire, ce mai conteaza sexul. Pana si Papa Francisc discuta despre lipsa granitelor in iubire. Doi homosexuali decenti si cu situatie materiala pot creste un copil mai bine decat o familie dezbinata de alcool si violenta.
5. La Eurovision castiga "Conqita Wurst"( Pasarica Carnacior) cu majoritatea voturilor din tarile participante.
6. Partidele de stanga, de inspiratie neo-marxista propoveaza legi in favoarea casatoriilor homosexuale. Unele tari le aproba si discutiile divid diversele societati traditionale.

Iata cum Fereastra Overton poate face IMPOSIBILUL sa devina LEGE.

Intalnirile de taina ale lui Dragnea cu agentii rusi in Israel. Arestarile lui Steinmetz si Silberstein au legatura indirecta cu raderea mustatii smecherasului din Teleorman

O poveste, nu prea stiuta, isi desfasoara actiunea in planul secund al interesului public, dar va produce efecte dezastroase pentru coada de topor a serviciilor secrete rusesti, acest idiot util care a avut senzatia ca smecheria teleormaneana poate sta la aceeasi masa cu intelligence-ul american...


Pe 19 ianuarie 2016, smecherasul Romaniei, acest viclean copil de casa, care conduce PSD-ul ca pe o feuda saraca din sud, s-a dus cu bocceluta pe umar sa primeasca ordine secrete de la Isaac Hertog, presedentile Partidului Muncii din Israel, adica garnizoana comunistilor evrei de filiatie post sovietica. Vizitele lui Dragnea, in Tara Sfanta nu au avut, si nici nu vor avea vreodata caracter oficial ci unul exclusiv ocult care tine atat de crima organizata cat si de jocul sofisticat al serviciilor secrete rusesti cu complicitatea unor veterani ai spionajului israelian, care dupa ce au fost trasi pe linie moarta, s-au privatizat si au gasit imbecili in toata lumea care sa le aduca in buzunare, visteria tarilor unde actioneaza ca politicieni. In calatoria de atunci, penalul lider pesedist a fost insotit de Silviu Vexler, consilierul personal al presedintelui  Federației Comunităților Evreiești din România si de atat de buimaca Gabriela Firea, care gestioneaza 2,5 miliarde de euro pe an, ca primar al Bucurestiului. Acolo a mai fost prezent cineva...


La intalnirea de taina cu omul Moscovei de la Tel Aviv, Dragnea a primit un ordin scurt si precis: privatizarea Trans Electrica catre o firma israeleiana cu capital rusesc mascat, iar Firea sa execute transferul tuturor camerelor de supraveghere (Big Brother) din Capitala din visteria lui Tiberiu Urdareanu catre o alta firma evreiasco-ruseasca. La pachet, tradatorul de Neam si Tara a primit fara sa cracneasca si misiunea de a promova "Legea impotriva defaimarii sociale".

Serviciile de intelligence romanesti, cele caraora magraonul din Gratia, judetul Teleorman le-a declarat Razboi pe viata si pe moarte au fost notificate de partenerii americani ca Dragnea s-a intretinut in Israel cu agenti de influenta ai Kremlinului la Tel Aviv si ca are intentii care pun in pericol securitatea nationala. 


Tot ceea ce se intampla acum cu arestarea lui Steinmetz si Silberstein, consilierii tuturor politcienilor de top din Romania face parte din Operatiunea "Washes the shame" prin care israelienii, cei mai fideli parteneri ai SUA si ai Romaniei isi fac curatenie in interiorul propriului sistem, scapand de fantomele de la Kremlin, lucru care se intampla simultan si in Romania...asa ca foarte curand, idiotul util de la Teleorman va da putin "cu subsemnatul"in fata unor procurori roamni, secondati discret si de catre niste omologi, vorbitori de limba engleza. 

Hei, Livache sa-ti reamintim ca "Moscova nu crede in lacrimi"...?!







.

Romania ca o prada in ghearele ocultei internationale

O mica lectie de istorie secreta pe care tinerii romani, indragostiti de tara lor trebuie sa o stie si sa o transmita mai departe:

Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, pîrghiile Romaniei au fost preluate  de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor,la care au participat atat personaje din structurile puterii de la Bucuresti cat si agenti ai unor puteri straine. 

Obtinerea controlului asupra Românieia fost un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României cu complicitatea unor factori de decizie si ofiteri ai serviciilor secrete interne, tradatori de neam si tara, vinovati de ruinarea sistematica a moralitatii, dar si a economiei nationale.

Un personaj despre care am mai scris pe acest site si care a fost primul mare devalizator al economiei Romanesti a fost Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. A avut tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. A fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001,insa  fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore.

(Marc Rich)

Rich a fost activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si in domeniul imobiliar. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.

Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich a fost Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug.

În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi.

(Petre Roman)
(Teodor Stolojan)

Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu , iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru pacura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino.

(Yoav Stern, Oana Cuzino)


Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% – 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese in Romania.

Un alt domeniu vizat de oculta internationala din visteria Romaniei este cel bancar.  În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani. Dupa evenimentele din 1989, Isarescu a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, ajunfgand, imediat dupa aceea, guvernatorul Bancii Nationale a României. În anul 1993 a devenit si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceasta functie.

Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. .Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile „specialistilor” CFR. Acest CFR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizatia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se ca o tara se poate dezvolta doar prin împrumuturi bancare, garantate de catre stat.   De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea CFR.

(Mugur Isarescu)

Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York.

 Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia (care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu.


Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd presedintele României, Emil Constantinescu, a dat o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul.

Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica.

In 1997, la conducerea celei mai mari banci românesti, Bancorex, este numit  Andrei Florin Ionescu. Prima grija a acestuia a fost aducerea în functia de sef al Directiei Plasamente Bancare a lui Rachel Sargent, prin transfer de la Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitîndu-i-se astfel sa faca plasamente din capitalul bancii românesti de stat pe pietele externe. Pîna la falimentul bancii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, dupa orele de program, chiar si sîmbata si duminica, numerosi cetateni straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati, nu a prezentat rapoartele de deplasare în strainatate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat sa intre în posesia datelor Directiei de Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc).

Trebuie aratat ca cetateanca israeliana Rachel Sargent nu a actionat singura în interiorul Bancorex, ci împreuna cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat materiale si, totodata, a emis hotarîri ilegale (fiind presedintele Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a încalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudîndu-se ca e prieten cu fiul presedintelui de atunci al României, Dragos Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK.

La schimbarea din functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era „bine vazuta” (well regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile lui George Constantin Paunescu, încerecînd sa-l bage în faliment si transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rau platnic; Florin Andrei Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii românesti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca banca, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreuna cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International) la închiderea bancii. În urma presiunilor emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari banci românesti si l-a îndepartat pe Vlad Soare, noul presedinte numit între timp si care întocmise deja un plan de salvare a bancii. Banca Nationala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix.

(Dan Amedeo Lazarescu)

O alta tinta a ocultei internationale a fost piata petroliera din Romania. Prin diversele ramuri si rituri ale Masoneriei, au ajuns la varful statului roman si mai ales in zona de afaceri strategice niste personaje obediente altor interese decat cel national, ca de exemplu, tandemul  Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu.

Pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. 

(Calin Popescu Tariceanu, Dinu Patricu)

Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS – asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. 

(masonii Koska, Kondyacov si Chirovici)


 Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia ex Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, era directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care au  condus masoneria româna fusesera  angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu era un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007.

 În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. 


Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, a vizat  reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. 


Securitatea comunista din Romania intre CIA si KGB. O evolutie a serviciilor secrete in timpul Razboiului Rece

Razboiul Rece: 1947-1991 
Actorii principali: 
  • NATO, coordonat de trilaterala SUA, Marea Britanie si Franta. 
  • Tratatul de la Varsovia coordonat de URSS 
Scurt Istoric: 

URSS incepe sa-si extinda influenta si controlul in tarile satelit, membre ale Tratatului de la Varsovia. In 1947, presedintele SUA, semneaza Actul Securitatii Nationale, prin care se infiinteaza Agentia Centrala de Informatii (CIA). Agentia incepe sa se structureze dupa un model, propus presedintelui Rosvelt, in 1942, de generalul William Joseph Donovan, fostul sef al Biroului de Servicii Strategice (OSS) al SUA din timpul razboiului, cu scopul declarat de a combate influenta URSS in Europa si in lume. Intr-o prima etapa, Kremlinul isi anunta disponibilitatea de a face parte din NATO, care fusese fondat in 1949, dar este refuzat diplomatic, fapt ce conduce la infiintarea Tratatului de la Varsovia in 1955, un pact militar si economic intre URSS si toate tarile din Estul Europei: Romania, Albania, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrata Germania (RDG), Ungaria si Bulgaria. 



Colonelul (r) Ioan Burdulea, ofiter de informatii activ înainte de 1989 in celebra UM 0110 (cunoscută ca unitatea Anti-KGB) descrie astfel filosofia serviciilor secrete rusesti cartea sa, In slujba adevărului – din amintirile unui ofițer de informaţii : “Incă din anul 1557 tarul Ivan cel Groaznic a creat Opricina, prima poliție politică a Rusiei, care avea puteri nelimitate […] În anul 1881 s-a construit temuta poliţie Ohrana Ţaristă, care a avut performanţe deosebite în reprimarea adversarilor politici. La 20 decembrie 1917, la două luni de la izbucnirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie s-a înfiinţat CEKA – Comisia Extraordinară pe Întreaga Rusie pentru Combaterea Contrarevoluţiei și a Sabotajului, condusă de Felix Dzerjinski […] Până la prăbușirea bolşevismului în URSS, în anul 1991, CEKA a cunoscut mai multe denumiri: GPU, OGPU, GUGB, NKGB, NKVD, MGB, MVD şi KGB.” 


Infiintarea Securitatii: Serviciile secrete romane sunt supuse unei transformari substantiale in perioada 1947-1965, cand sunt practic redesenate de consilierii sovietici, dupa modelul NKVD. Primele succese ale nou infiintatei structuri de securitate, puse in slujba regimului comunist, au fost: instaurarea guvernului democratic condus de dr. Petru Groza la 6 martie 1945, manipularea alegerilor parlamentare din anul 1946, desfiintarea PNT-CD si PNL, impunerea unui program de reforme economice si social-politice dupa modelul sovietic, reprimarea dusmanilor de clasa, instaurarea dictaturii proletariatului, abolirea monarhiei si declansarea programului: Omul Nou. 

In 1948 se proclama Republica Populara Romana, iar Siguranta Statului incepe sa fie populata cu ofiteri NKVD, cei mai multi rusi, care ulterior isi schimba numele cu unul romanesc. Printr-un proces similar de sovietizare trec toate statele membre al Tratatului de la Varsovia, peste tot cu implicarea directa a „consilierilor sovietici”. 

Razboiul nevazut:

Harold Wilson prim-ministrul Angliei, Olof Palme prim-ministrul Suediei, Lester Pearson fost primi-ministru al Canadei, Roger Hollis, conducătorul MI5, Averell Harriman, fostul ambasador american in URSS si ex-guvernator al New-York-ului, au ceva in comun: toti au fost agenti KGB. Succesul incredibil al serviciilor Tratatului de la Varsovia pe terenul occidentalilor este explicat de James Jesus Angleton, şeful biroului de contrainformaţii al CIA în perioada 1954-1975: "Cei care protejează şi slujesc strategia sovietică, fac parte dintr-o schemă de dezinformare pentru a ne ispiti într-o poziţie confortabilă. Şi, dintr-o dată, credem că suntem pe punctul de a câştiga Războiul Rece. Domnilor nici nu vă daţi seama dar sunteţi înconjuraţi de o mulţime de înşelăciuni.” 


Cunoscut de ofiterii KGB cu pseudonimul de Mama si de ofiterii CIA cavanatorul de kaghebisti, Angleton reuseste in 1953 sa il demaste pe cel mai important spion KGB din serviciile secrete britanice, Kim Philby. Kim Philby Philby făcea parte dintr-o vastă reţea de spionaj controlată de ruşi pe teritoriul Americii denumită “Cambridge Spy Ring” (Inelul Spionilor de la Cambridge). Cei cinci membri marcanţi ai reţelei fuseseră rectrutaţi de sovietici încă din anii studenţiei şi mai apoi propulsaţi în funcţii cheie la vârful serviciilor de spionaj americane şi britanice.

Nu se stie nici astazi câţi membri a avut acest „inel”. Oleg Gordievsky Dar au avut si serviciile de informatii occidentale cateva succese remarcabile, cum a fost cazul lui Oleg Gordievsky, omul care a condus biroul KGB din Londra, agent dublu in perioada 1974 -1985. Acesta a declarat: "Cambridge este doar un punct mic dar centrul pământului este Londra şi există cel puţin 40 de ofiţeri, inclusiv 25 de la KGB care operează în Londra. Nu beneficiază de bugete foarte mari şi din acest motiv vor viza industriile creative, aşa cum este presa, pentru a se infiltra.


Republica Socialista Romanie si dansul pe sarma intre CIA si KGB

Dupa momentul 1968, Romania isi propune sa construiasca o axa pro occidentala. Incepand cu 1975, regimul de la Bucuresti, condus de Nicolae Ceasusescu primeste imprumuturi de la FMI si Banca Mondiala de 2,3 miliarde dolari. (Nixon, Ceausescu) (Ceausescu, Carter) (Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, Nicolae Ceausescu) Avansul tehnologic obtinut de Romania din colaborarea cu Vestul, obliga serviciile secrete ale URSS si ale aliatilor din Tratat sa declanseze "masuri active impotriva Romaniei". Asa a luat nastere operatiunea Progress, in 1971. Nicolae Ceausescu se indeparteaza de politica Moscovei, cu sprijinul puterilor occidentelate şi-n mod special al SUA si a Marii Britanii si astfele, serviciile secrete romanesti incep sa-si schimbe optica si mai ales principiile de functionare. Ca reactie imediata din partea aliatilor socialisti, România este inclusă definitiv pe lista inamicilor iar “măsurile active” s-au realizat prin intermediul altor state “vecine şi prietene”. 


Insa, spre sfarsitul anilor 70, Ion Mihai Pacepa, seful spionajului romanesc defecteaza la CIA si dezvaluie operatiunea Orizontul, in cartea Orizonturi Rosii, lucrare ce avea sa puna capat relatiei lui Ceausescu cu Occidentul. Astfel, atacat din toate părţile, Ceauşescu decide să organizeze în cadrul Securităţii prima unitate Anti-KGB cunoscută mai ca UM 0110. Aceasta avea patru sub-direcţii, două care se ocupau de KGB şi GRU, alta destinată combaterii operaţiunilor Iugoslaviei şi Ungariei şi ultima contracara acţiunile serviciilor din Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia şi Germania de Est. 

Sovieticii reusisera sa penetreze, la sfarsitul anilor 60, serviciile SUA si ale NATO si astfel, au reusit sa manipuleze genial defectarea lui Pacepa, intoxicand mediile occidentale cu ideea ca Ceausescu a fost doar un cal troian al URSS in Occident si ca "revolta"impotriva invadarii Cehoslovaciei a fost secventa unui plan pus la punct de Brejnev si Ceausescu. Desecretizarea arhivelor fostului serviciu secret al Germaniei de Est, în 1991, celebrul STASI, a scos la lumină documente care atestă planul unei acţiuni coordonate a Pactului de la Varşovia împotriva României. 


Proiectul fusese demarat din 1962 atunci când Hruşciov ordonase statelor membre ale Pactului să restricţioneze cooperare pe linie de informaţii cu România, moment la care ţara noastră devenise deja în ochii ruşilor „aliatul dizident.” Acţiunea a fost re-confirmată în anii ’90 de documentele secrete din aşa numita „Arhiva Mitrokhin”. Documentele oferite britanicilor în 1991 de defectorul Vasili Mitrokhin (fost archivist al KGB) relevă, printre altele, o operaţiune denumită sugestiv „PROGESS.” Pusă în operă la ordinele liderului rus Leonid Brejnev, „PROGRESS” a urmărit poziţionarea la vârful statelor membre ale Pactului de la Varşovia a unor agenţi controlaţi de serviciile secrete ruse. În aceste condiţii KGB-ul iniţiază rezidenţe sub diverse acoperiri (turişti, oameni de afaceri), în România fiind trimişi, din 1971, un număr necunoscut de agenţi ilegali. 

Activarea „PROGRESS” a urmărit şi scoaterea din adormire a grupurilor de influenţă, aflate în conservare, alcătuite din foşti studenţi români care studiaseră în anii ‘50 la Moscova. Aşa se explică de ce Uniunea Sovietică începuse să ofere dublă cetăţenie „specialiştilor” aflaţi la „studii” în Rusia, de la finalul anilor ’70. Sovieticii au tot ţesut ani la rând această pânză de păianjen foarte stufoasă, care a dat mari bătăi de cap contraspionajului român şi care şi-a dovedit utilitatea în 1989. 

Serviciile secrete ale Budapestei începuseră, din anii 60, să „răspândească” în Statele Unite ideea că în Transilvania se produce un genocid împotriva populaţiei maghiare, profitand de faptul ca mulţi dintre ofiţerii din centrala CIA însărcinaţi cu Europa Răsăriteană aveau origini maghiare sau poloneze, iar această situaţie a avut „efecte secundare” asupra raportării evenimentelor din teren, evident în defavoarea tarii noastre. Abia in 1996, în urma unei anchete a FBI, americanii aveau să afle că ofiţerul Harold James Nicholson, nimeni altul decât şeful staţiei CIA la Bucureşti (1990-1992), era de fapt agent dublu al KGB-ului. Nicholson a fost arestat, pe 16 Noiembrie 1997, pe aeroportul Dulles din SUA, în timp ce încerca să plece spre Elveţia, având asupra sa o geantă diplomat cu documente clasificate, sustrase din interiorul CIA. Intelegem asadar,cum au reusit ofiterii serviciilor secrete rusesti sa infiltreze CIA, si folosind diaspora maghiară din Statele Unite au dezinformat masiv in defavoarea Romaniei. 

Colonelul (r) Radu Tinu, adjunct al Securităţii Timiş in 1989 afirma: "Serviciul secret maghiar, AVO a fost foarte agresiv. La început a lucrat sub steag străin, adică prin emigraţia maghiară din Germania, din Franţa şi din America...” In februarie 1994, este prins un alt mare spion KGB, şeful diviziei de contrainformaţii sovietice din CIA, Aldrich Hazen Ames. Vorbitor de rusă, fiul unui fost analist al CIA, Ames lucrase timp de 31 de ani în cadrul agenţiei americane, fiind specializat exact pe spaţiul sovietic. Potrivit dosarului întocmit de FBI, acesta a devenit agent dublu în 1985, furnizând KGB-ului informaţii deosebit de sensbilite despre agenţii CIA din interiorul KGB, dar şi cu privire la spionii americani activi pe spaţiul sovietic. Unul dintre cei mai importanţi agenţi ai americanilor din perioada Războiului Rece a fost generalul GRU, Dmitri Polyakov. Supranumit „spionul perfect”, acesta a ales să devină sursă pentru serviciile secrete americane, prin intermediul FBI, în 1961, după ce fiul său murise cu zile din cauza autorităţilor de la Moscova, care nu-i permiseseră deplasarea la New York, pentru un tratament medical, dar prin actul de trădare al ofiţerului de informaţii american Aldrich Ames, generalul Polyakov a fost depistat de KGB, judecat şi executat în 1988, undeva la periferiile Moscovei. 

Alte defectari in favoarea occidentalilor: 
  • Oleg Danilovich Kalugin – general-maior KGB, fost şef de antenă al spionajului sovietic la Washington, a ales să rămână în SUA în 1995 
  • Oleg Antonovich Gordievsky – colonel KGB, şeful biroului KGB din Londra, a lucrat ca agent dublu pentru MI6 din 1974 în 1985, reuşind să fugă în Marea Britanie în Iulie 1985; 
  • Yuri Ivanovich Nosenko locotenent-colonel KGB, a fost agent dublu în favoarea CIA din 1962 până în 1964; 
  • Vasili Nikitich Mitrokhin, maior, arhivist principal în cadrul Directoratului I al KGB, a defectat în Marea Britanie în 1991, având asupra sa documente secrete copiate din arhiva spionajului extern al Rusiei. 
Spionajul romanesc in slujba Kremlinului

Cea mai reusita actiune de spionaj, manipulare si dezinformare a servicilor secrete romanesti, in colaborare cu cele rusesti poarta numele de Reteaua Caraman” si s-a desfasurat intre 1960-1969. Colonelul Mihai Caraman, coordonat de ofiteri KGB si GRU a reusit sa formeze o retea de spioni, prin care s-au scurs informaţii deosebit de valoroase pentru tratatul de la Varşovia. Mihai Caraman activa la Paris sub acoperire diplomatică, fiind ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), unde a reuşit să-şi atragă colaborarea a trei angajaţi din interiorul Cartierul General NATO: Imre Nahit, ofiţer turc, Robert Van de Wielhe şi Frnacis Roussilhe, doi funcţionari francezi. 



Prin intermediul acestei reţele, Mihai Caraman a sustras mii de documente care se refereau la absolut toate problemele ce preocupau NATO în perioada respectivă. Din păcate, prin demantelarea reţelei Caraman, KGB-ul a reusit încă o dată să discrediteze România în faţa americanilor, englezilor şi mai ales a francezilor, puteri de la care regimul Ceauşescu aştepta sprijin. Mihai Caraman a fost decorat ulterior de KGB şi avansat în cadrul Securităţii, până în 1979 când este trecut în rezervă. 

Un alt episod bine împachetat de propaganda sovietică este „fuga” generalului Pacepa, considerat de mare parte din mediul avizat un agent al KGB-ului Pacepa a fost adus în Securitate de Saharovsky care era şeful consilierilor sovietici în România până în ’53. Devine pentru următorii 15 ani directorul spionajului KGB. Este cel mai longeviv şef al spionajului din toată istoria spionajului sovieto-ţarist. La finalul lunii Iunie 1978, Ion Mihai Pacepa fost secretar de stat în Ministerul de Interne, adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate cere azil Statelor Unite prin intermediul ambasadei americane de la Bonn, Germania de Est. Cererea sa este aprobată de preşedintele Jimmy Carter iar fostul general se stabileşte în Statele Unite, în timp ce în România este condamnat în lipsă pentru trădare. 


În momentul în care Pacepa a defectat, relaţiile României cu America erau mai bune ca oricând, scopul KGB-ul fiind tocmai distrugerea acestora. Era necesar un defector cu grad mare care să explice comunităţii internaţionale că, de fapt, Ceauşescu este un “anti-american turbat.” Acest eveniment coincide şi este legat de momentul în care KGB-ul mai aruncă o piesă de rezistenţă în scenă, pe celebrul Carlos Şacalul. Legenda pusă la punct de ruşi dorea acreditarea ideii că Pacepa este un pion important pentru regimul de la Bucureşti şi din acest motiv Ceauşescu caută să-l asasineze cu ajutorul teroristului Carlos. 

Istoricul american Larry Wats susţine că preşedintele Jimmy Carter a ştiut de la bun început că Pacepa este agent sovietic. Relaţiile bilaterale erau atât de strânse încât, în 1978, preşedintele american Jimmy Carter îi propune lui Ceauşescu listarea pe bursa americană a industriei româneşti evaluată atunci la 147 miliarde de dolari.În acelasi an, Carter l-a nominalizat public pe Ceauşescu ca lider principal în facilitarea întâlnirii istorice între preşedintele egiptean Anwar Al-Sadat şi premierul israelian Menachem Begin.


O scurta si obiectiva istorie a Directiei de Informatii Externe 

Intre 1963-1964, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej a fost infiintata prima scoala de spionaj romaneasca, in care agentii erau, in primul rand in slujba URSS si apoi urmau directivele PCR. Conform modelului standard impus de N.K.V.D. se naste Directia de Informatii Externe (DIE), care a fost structurata pe doua coordonate : Spionajul extern şi cel intern. Spionajul practicat in afara teritoriului national era orientat pe obiective specifice perioadei razboiului rece si viza in primul rand penetrarea structurilor de securitate occidentale, obtinerea de tehnologii militare, influentarea mediilor economice, implicarea pe plan tehnico-stiintific si mai ales monitorizarea dizidentilor si dusmanilor oranduirii socialiste.

Statele incorporate in blocul sovietic incep o competitie acerba cu lumea occidentala si se concentraza pe spionajul militar, spionajul industrial şi tehnologic. De asemenea, spionajul de influenţă este indreptat si asupra tarilor din lumea a treia atat datorită resurselor lor naturale, cat mai ales susceptibilitaţii acestora de a fi determinate sa accepte forme de guvernare totalitare (comuniste sau fasciste). In realizarea acestor obiective, D.I.E. se angajeaza plenar si complex. Romania fiind o insulă latina pierdut a in oceanul slav, a devenit principala placa turnanta a actiunilor de spionaj lansate de K.G.B. impotriva tarilor puternic industrializate din Occident.

Agenţii D.I.E. obtin repede succese remarcabile livrand gratuit Moscovei informatii capitale. In schimb, aceasta dotează Securitatea in general şi D.I.E.in special cu aparatura, tehnica si specialisti extrem de abili. Cea de-a doua coordonată pe care a fost organizata si structurată D.I.E. a fost spionajul intern care se ocupa in special cu prelucrarea informativa a strainilor aflati pe teritoriul Romaniei, cu initierea, organizarea şi executarea unor actiuni de sabotare, intoxicare sau dezinformare cu efecte pe plan international şi recrutarea ca agenţi D.I.E. a unor straini. DIE cunoaste o prosperitate marcanta dupa venirea lui Nicolae Ceausescu la putere in 1965. Format la şcoala Kremlinului, Ceauşescu a fost inca din anii 1950 omul de baza însarcinat sa se ocupe de organizarea si functionarea Serviciilor Securitătii după modelele impuse de K.G.B.


Pe plan extern, el ordona constituirea de baze D.I.E. in orice punct de pe glob unde Romania avea ambasade, misiuni diplomatice, consulare sau orice alte misiuni cu caracter permanent. Aceste baze, cunoscute in analele DSS, sub denumirea de “staţii”, aveau un sef care coordona activitatea de spionaj a D.I.E. pe teritoriul tarii respective. Cea mai mare parte a Ambasadorilor şi diplomatilor de cariera sunt numiti in functie si trimis la post numai dupa ce au fost recrutati de catre D.I.E. Astfel, se constata o ofensiva fara precedent a spionajului tehnologic. In perioada anilor 1970, Romania era tara care furniza Moscovei, cea mai mare cantitate de informaţii asupra tehnologiilor de varf furate pe această cale din lumea occidentala.

Printre misiunile principale trasate de Ceausescu agentilor DIE se remarca: estomparea imaginii create deja despre imperialismul sovietic, precum şi implementarea ideii unei posibile cooperari intre occident si tarile Tratatului de la Varsovia, obtinerea de catre Romania a unor importante ajutoare financiare, economice si tehnologice, penetrarea masiva a lumii occidentale de catre serveciile secrete ale tarilor socialiste. Una dintre cele mai ample si de succes operatiune DIE a fost Actiunea “Orizont”, care a avut rolul de a crea in occident o imagine falsa, potrivit careia, Nicolae Ceausescu este prezentat lumii libddre ca fiind singurul sef de stat din blocul comunist care se straduieste sa se desprinda de Moscova si sa recastige pentru Romania, independenta şi suveranitatea, pierdute după cel de-al doilea război mondial.



Pentru a reusi, a obtinut ajutorul lumii occidentale, din punct de vedere politic, financiar şi tehnologic.Comunitatea internationala si cei mai puternici oameni de stat ai lumii, au sprijinit obtinerea de catre Ceauşescu a unor importante credite B.I.R.D., iar SUA ofera “clauza naţiunii celei mai favorizate”. DIE incheie aliante secrete cu serviciile de spionaj ale altor ţări din blocul comunist (Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia) precum si cu acelea ale unor state sau organizaţii extremiste din lumea arabă (Libia, Iran, Irak, O.E.P.). Pe teritoriul Romaniei, au fost construite uzine secrete de arme si muniţii, destinate exclusiv traficului ilicit. Au fost amenajate laboratoare clandestine de tratare a cocainei în cadrul fabricilor de medicamente, precum si baze de antrenament a formatiunilor teroriste, trimise în Romania pentru specializare.

Au fost constituite sub controlul direct al D.I.E. firme romanesti de comert exterior conduse de ofiteri cu mare experienta in afaceri ilicite care operau sub acoperirea unor afaceri aparent legale traficde armament si droguri si diverse actiuni de spionaj. Beneficiile enorme in devize liber convertibile, erau varsate in conturile secrete din strainatate. Prin agentii DIE acoperiti in funcţii de conducere (ministri, directori generali, directori, se controleaza si coordoneaza Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comertului Exterior şi Ministerul Turismului. Astfel, sub directa coordonare a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, DIE initiaza şi determina incheierea unor conventii si acorduri internationale, infiintarea unor societati si firme comerciale interne sau externe, retragerea sau trimiterea unor reprezentanti ai acestor ministere in străinătate etc.


In toata perioada sa de activitate, cel putin pana la data de 22.12.1989, DIE a colaborat nemijlocit cu KGB-ul, mai ales prin serviciu special – numit de “Executii”, care era compus din ofiteri “specialisti” folositi doar atunci cand “asasinatul” devenea ultima solutie. In cadrul acestui serviciu existau ofiteri specialisti in utilizarea otravilor a unor arme specifice sau a unor aparate care puteau provoca moartea victimelor instantaneu sau lent. Serviciul “Execuţii” a fost primul care a beneficiat de o dotare specifica din partea KGB. Apariţia reformelor initiate de Gorbaciov in U.R.S.S. il sperie pe Ceausescu care se hotaraste sa-si restructureze masiv serviciile secrete, accelerand ritmul de dezvoltare a Direcţiei a V-a, care devine astfel primul sau aparat de Securitate si incepe indepartarea agentilor pe care-i suspecteaza ca fiind loaiali K.G.B.-ului.

Pentru prima oara în istoria serviciilor secrete romanesti postbelice se constituie formatiuni de spionaj şi contraspionaj indreptate impotriva Moscovei Incepînd din 1951, serviciul de spionaj extern al Romaniei este structurat si format de catre KGB,iar gama sa de operaţiuni se extinde treptat, în functie de obiectivele politice ale regimului şi de conjunctura internaţionala. Pana în 1989 DIE a fost sub strictul control al Moscovei si a operat in strinsa colaborare cu serviciile secrete sovietice. Gama de operaţiuni a DIE cuprindea o suita de actiuni sub acoperire, in principal, impotriva Exilului romanesc (spionaj, subversiune, propaganda a regimului si a imaginii lui Ceausescu, dezinformare, furt de tehnologie, terorism, atentate, asasinate, rapiri de persoane).


Una dintre cele mai ample actiuni a spionajului comunist roman a fost executata in anii ’60 de catre Mihai Caraman, ofiţer DIE si agent KGB prin construirea unei retele de sustragere de documente secrete de la sediile NATO din Paris şi Bruxelles. Un alt exemplu de colaborare DIE-KGB este dat in cazul Ovidiu Beldeanu, răpit pe 31 august 1958 din Berlinul occidental, unul din cei care în 1955 au atacat Legaţia Română din Berna, cu scopul de a denunţa activitatea acesteia ca agentură de spionaj sovietică. Acţiunii de atunci Securitatea i-a răspuns prin întocmirea unor liste de exilaţi romani consideraţi periculosi, care urmau să fie anihilat. In alte cazuri, Securitatea racola ca informatori persoanele răpite, cum este si cazul avocatului Traian Puiu, fost lider legionar, fost rapit din Viena pe 20 ianuarie 1959 si care ulterior a fost numit sef al Comitetului Roman de Repatriere, paravan care ascundea o vastă operaţiune de recuperare a elemenelor naţionaliste, de dezinformare şi de dezbinare a exilului romanesc.


 O alta practica a DIE a fost colaborarea cu traficanţi de droguri, criminali platiti sau teroristi.Celebre sunt „cazurile” Monicai Lovinescu, care în 1977 a fost snopita in bataie cu scopul de a nu mai putea vorbi la Radio Europa Libera, şi al lui Paul Goma, Şerban Orescu (ziarist la Radio Europa Liberă) şi Nicolae Penescu (personalitate a exilului), care in 1981 au primit colete cu bombe camuflate in carti. DIE a incercat rapirea fiului lui Paul Goma, iar ulterior, scriitorul a fost tinta unei tentative de otravire. Scriitorul Virgil Tanase a fost tinta unei tentative de rapire, dejucata insa de ofiterul Matei Pavel Haiducu (Hirsch),care s-a predat DST-ului francez. Un alt caz a fost cel al lui Emil Georgescu, redactor la Radio Europa Liberă, asupra caruia au avut loc două atentate, fiind initial accidentat de o maşina si apoi injunghiat.



O alta arie de desfasurare a actiunilor DIE a fost discreditarea, compromiterea si santajarea opozanţilor anticomunisti. Cei trei directori ai Sectiei Române a Radio Europa Libera, Noël Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu au murit în 1981, 1983 şi, respectiv, în 1988 în urma unei forme de cancer galopant, cauzata de iradierirea lor de catre agenţii DIE. Operatiunile privind postul de Radio Europa Liberaau purtat numele de cod „Eterul”, iar seria de atentate a fost organizata şi executata teroristul internaţional Ilici Ramirez Sanchez (alias Carlos, Sacalul), care a fost instruit la Bucuresti de către şeful DIE, generalul Nicolae Plesita. DIE colabora cu serviciile de securitate ale unor state şi organizatii teroriste: Libia, Siria, Irak sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Ofiterii DIE antrenau trupele speciale ale acestor state şi organizatii, le furnizau informatii secrete si le vindeau tehnologie militară furată din Occident.

De asemenea, DIE fabrica si livra arme bacteriologice şi chimice. Politica de subminare a Occidentului se realiza si prin obţinerea de valuta forte prin orice mijloace, DIE implicîndu-se in traficul de droguri şi de armament. DIE viza in Occident si furtul de tehnologie, domeniu in care erau folositi ofiţerii acoperiti din misiunile diplomatice, reprezentantele economice si comerciale ale Romaniei in străinătate, întreprinderile şi firmele mixte romano-occidentale, institutele de cercetare si firmele specializate ale Securitatii („Terra”, „Crescent”, „Dunărea”, Romexterra, etc)

Un colaborator al DIE a fost si Iosif Constantin Dragan, om de afaceri italian de origine romana, cu rezidenta la Milano. DIE a folosit in politica de propaganda, subversiune ideologică, dezinformare si influentare a Exilului, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, precum Valeriu (Bartolomeu) Anania , Nicolae Corneanu , Antonie Plamadeala, Nifon Mihaită , Victorin Ursache, precum si pe fostul Patriarh Teoctist. Un decret din iunie 1973 a transformat DIE intr-un instrument personal al lui Nicolae Ceausescu, capatind independenta administrativa, logistica, financiara. Efectivele, organigrama, sediile si conducerea au fost complet acoperite, DIE putind emite documente de identitate – inclusiv carnete de membri de partid şi de sindicat – cu nume şi locuri de munca fictive...



Sovieticii au creat DSS dupa modelul NKVD 

Dupa importarea comunismului facuta cu tancurile sovietice a fost infiintata Directia Generala a Securitatii Poporului, prin decretul 221 al Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romania . Primul Director General a fost numit direct de la Moscova si s-a numit Pantelei Bodnarenko (1902-1985) care si-a schimbat numele in Pintile Gheorghe , poreclit ”PANTIUSA”. A fost impus si sustinut de Ana PAUKER (nascuta Hanna RABINSOHN ) si de Teohari Georgescu (Techo BLUM ). (Gheorghe Pintilie) "Pantiusa" era un vechi agent NKVD , trimis in Romania in perioada interbelica in mai multe misiuni de spionaj si diversiune si facea parte din cei 1.150 de fosti activisti ilegalisti cat au existat in Romania pana la 23 august 1944 dintre care 95 % erau alogeni (rusi , ucraineni , evrei-rusi , unguri si bulgari ). 


Este arestat de Siguranta Statului si intemnitat la Doftana unde ii cunoaste pe Gheorghe Gheorghiu – Dej si pe Iosif Chişinevski. Este eliberat dupa 23 august 1944 , din penitenciaul Aiud si este numit imediat Sef al Departamentului Special al CC al PCR . Unul dintre primele sale acte din activitatea lui de dupa ocuparea Romaniei de tancurile sovietice a fost asasinarea fostului prim-secretar al PCR , Stefan FORIŞ (care fusese agent SSI), in sediul fostei Legatii Poloneze din Bucuresti. Prin functia primita in CC al PCR , a orientat Siguranta Statului eclusiv spre combaterea dusmanilor comunistilor si a contribuit din plin la infiltrarea Sigurantei cu membri activi ai vechilor retele de spionaj soietice din Romania. Asa au penetrat in sistemul de inteligenta si siguranta, imediat dupa razboi tovarasii: Alexandru NICOLSCHI (Boris GRUNBERG ) , Vladimir Mazuru , Serghei Nicolau ( Serghei Nikonov) 


Pana in 1951, Siguranta a fost transformata in Securitate , organizata dupa modelul NKVD. "Pantiusa", ajuns primul Sef al Securitatii Romane , este descris de alti comunisti din acea vreme drept ” un tip grobian , primitiv , semianalfabet , nu stapanea scrisul si vorbea prost limba romana ” Tine legatura activa cu MGB -ul sovietic creat in martie 1946 si transformat in KGB in martie 1951 . 
 


Sotia lui Pantelei Bodnarenko, alias Pintile Gheorghe pe numela sau Ana Toma , era o versata agenta a Directiei de Informatii Externe a NKVD. Ana Toma era nascuta pe numele real Hanna Grossman. "Pantiusa"a fost eliberat din functie la 20 septembrie 1952 , cand DGSP se transforma in Ministerul Securitatii Statului, iar la conducere ajunge vehiul ilegalist Alexandru Draghici. (Alexandru Draghici) Casatorit cu o evreica – unguroaica , Draghici fuge in Ungaria in 1990 de frica mâniei populare , de teamă ca familiile victimelor opresiunii comuniste să nu încerce să se rabune pe el. Crimele si abuzurile lui au fost denuntate la Plenara PCR din aprilie 1968 , cu toate acestea Nicolae Ceausescu l-a decorat cu Ordinul Tudor Vladimirescu , clasa a II-a , in 1971 cu ocazia semicentenarului PCR .


Umbrele KGB si GRU asupra serviciilor secrete romanesti

Imediat dupa preluarea puterii de catre grupul Iliescu, in structurile de securitate din Romania au fost plasati in posturi de varf, ofiteri cu dubla comanda, aflati in slujba Kremlinului, racolati fie inainte de 1989, fie dupa ce Ion Iliescu le-a dat mana libera lui Nicoale Militaru, Vasile Ionel, Dumitru Penciuc, Marin Pancea, Stefan Kostyal, Dumitru S. Nicolae, toti agenti KGB sau GRU, sa formeze noi ofiteri, pusi sa jure insa si pe steagul mamei Rusia, nu doar pe al Romaniei. Doar desecretizarea arhivelor SIE, DSS si PCR pot aduce lumina, intrucat structurile acestui aparat colosal creat de K.G.B. in Romania, bantuie si astazi pe coridoarele puterii militare, economice si simbolice (biserica si mai ales masonerie) influentand factorii de decizie politica in favoarea Kremlinului.





 Anatoli Golitin, un defector sovietic si un specialist in materie de dezinformare strategica a K.G.B., avertiza, inca din 1984, ca mai intai va avea loc o „liberalizare” in Europa Centrala si de Est, apoi retragerea unuia sau mai multor state din Pactul de la Varşovia pentru a mima structurile actuale ale NATO si pentru a le inlocui cu un sistem european de securitate colectiva. Principalul tel va fi acela de a rasturna in mod ireversibil echilibrul mondial al puterilor. Glsnostul si Perestroika lansate de Mihail Gorbaciov au dus in final, in raportul de forte URSS-NATO, la ceea ce avea sa-i declare politologul rus Gheorghi Arbatov, in 1989, unui general american, in timpul unei vizite la Bonn: „O sa facem un lucru nemaipomenit, o sa va lipsim de dusmanul vostru!”. (Gheorghi Arbatov)

Profetia lui Gheorghi Arbatov este cu atat mai interesanta in conditiile in care politologul rus, care este si directorul Institutului din Moscova pentru Statele Unite si Canada, a fost identificat ca fiind ofiter acoperit al Directiei Principale I a K.G.B., cu nume de cod VASILI. Iata ce scrie Lev Nevrozov in cartea „The Kremlin and the Western Politico Cultural Establishment: .„In partida sa de sah pentru dobandirea dominatiei mondiale, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei occidentale” K.G.B, rebotezat F.S.B., si-a mutat cartierul general in Kremlin si conduce Rusia din umbra. Noile servicii secrete ruse renasc din „cenuşa imperiului”, devenind din ce în ce mai active şi mai agresive, extinzându-se rapid peste hotare, mai ales in tarile membre N.A.T.O.

Oculta financiara a Romaniei, o grupare infractionala formata exclusiv din fosti securisti,activisti PCR si urmasii lor

Printre temele principale ale Teoriei Conspiratiei se regasesc si cele legate de gruparile ocultei economico-financiare ale planetei. Se disting prin zona de interes si aura de mister care pluteste in jurul lor, Grupul Bildererg, Clubul de la Roma, insa foarte putina lume stie despre Gruparea Monaco. Desi denumirea te-ar putea duce cu gandul la vreo organizatie cu parfum discret , realitatea este una mult mai prozaica. Un grup de milionari romani, toti beneficiari ai unor uriase afaceri cu statul, pe sistemul: „cine se aseamana se aduna”, si-au unit suficienta, aroganta si interesele visandu-se conducatorii din umbra ai finantelor romanesti. 


Despre adunatura, au scris de-a lungul vremii jurnalistii de investigatii de la mai multe ziare centrale si s-au facut cateva emisiuni de televiziune foarte la obiect. In lumina noilor evenimente cu DNA in rolul lui Fat Frumos si cu oligarhii, mogulii, politicienii si coruptii abjecti pe post de zmei hamesiti, cred ca pica bine o reinprospatare a informatiei. Iata mai jos, nu lista lui Schindler, ar fi fost mult prea nobil, ci lista milionarilor romani de la Monte Carlo, niste aroganti penali care s-au visat pentru cateva clipe niste zei pe pamant, pana cand au dat nas in nas cu procurorii DNA si au realizat pe pielea lor teroua cercurilor suprapuse care postuleaza: "Cel mai mic din cercul de deasupra este mai maredecat cel mai mare din  cercul de dedesubt".

Si acum sa-i cunoastem pe tovarasii si urmasii lor, acesti saraci cu foarte multi bani si fara nici un Dumnezeu:


  • Dragos Dobrescu: 130-150 de milioane de euro. Imobiliare.Patron Romprest. Casă de vacantă în Monaco. Pasiune: vânătoarea. Unul din liderii “Grupării Monaco”.

  • Radu Dimofte: 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, construcții. Reședintă: Monaco, 7 Av. Princesse Grace, Houston Palace, Monte Carlo 98.000. Pasiune: vânătoarea. 
  • Gabriel “Puiu” Popoviciu: 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, hoteluri, restaurante. Băneasa Investment. Reședință: Monaco, Houston Palace. Vecin cu Radu Dimofte.
  • Gheorghe “Bebe” Ionescu:  Avere: nu a fost evaluată. Fost director general FPS, fost director în compania Sidex International Ltd, asociat – prin intermediul soției cu Adriean Videanu, numit în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR de către ministerul Economiei. Casă în Monaco. 
  • Radu Budeanu: 22 milioane de euro. Patron CanCan Media. Tabloide. Un cunoscător al Principatului Monaco. 
  • Adriean Videanu: Om de afaceri, fost ministru de stat pentru coordonarea activitătilor în domeniul economic, fost primar al Bucureștiului, fost ministru al Economiei, lider PDL. Apropiat de Gheorghe “Bebe” Ionescu și Gabriel “Puiu” Popoviciu. Un vizitator des al Principatului Monaco. 
  • Raul Doicescu: 22-30 de milioane de euro. Bog’Art. Construcții. Un vizitator des al Principatului Monaco.
  • Rares Mănescu:  Vicepresedinte PNL. Apropiat al lui Dragos Dobrescu.
  • Sorin Blejnar: Avere neevaluată. Bugetar. Fost sef al ANAF. Un fin cunoscător al Principatului Monaco.
  • Codruț Marta. Declarație de avere: peste 1 milion de euro. Afacerist, fost șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. Prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg, Ion Țiriac și alți membri ai Grupării Monaco. Disparut fara urma. Apartament în Monaco. Pasiune: vânătoarea, doamnele și băutura.
  • Frații Bogdan și Constantin Buzăianu. Bogdan Buzăianu: 90-100 de milioane de euro. Trader. Fondator al Energy Holding. Casă de vacantă: în Monaco și Elvetia. 
  • Elan Schwartzenberg: 50 de milioane de euro. Domenii: media, imobiliare, publicitate, firme off-shore. Fost patron Realitatea TV.Plecat in Israel. 
  • Ion Țiriac: 1 miliard de euro. Domenii: auto, imobiliare, banking, asigurări. Casă de vacantă: Monaco. Pasiune: vânătoarea. 
  • Dan Petrescu: 1 miliard de euro. Asociat în afacerile familiei Țiriac: Unicredit Țiriac Bank, holdingul Rocar, plasamente imobiliare. Rezident Monte Carlo, Av. Princesse Grace, Columbia Palace. 
  • Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro: 40 de milioane euro. 15 firme. Dragonul Roșu, Complexul Europa, Grand Hotel du Boulevard, Niro Impex 93, Niro 95 Impex, Micro Prod, Central Residencial Park, Servinvest 95, Niro Comercial, Isoconstruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, Cafeneaua Veche, Zona Balcanilor. Casă de vacanță: Avenue de la Madone, Monaco. 
  • Dan Fisher: 350 de milioane de euro. Imobiliare, turism, off-shore. Apropiat al multor guvernări de după 1989. Rezident Monaco. 
  • Cristian Burci: 300 de milioane de euro. Controlează grupul International Railway Systems, Astra Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans, Cupon Pro. Rezident Monaco. 
  • Carmen Adamescu: Soția lui Dan Grigore Adamescu. Avere familia Adamescu: 1 miliard de euro. 
  • Dan Grigore Adamescu, om de afaceri, deține: Asta Asigurări, Unirea Shopping Center, Topex, Medien Holding (trustul care deține România Liberă), acțiuni la Baumeister, Mega Construct (energie), City Business Center, Modern Business Center, Rex International, Pullman, Mega Vision. Apartament Av. Princesse Grace, Columbia Palace, Monaco.
  • Cătălin Voloşeniuc: Fiul ultimului director al Bancorex, Vasile Voloseniuc. Un tradițional client al Principatului Monaco. 
  • Bobby Păunescu: 220 de milioane de euro. Regizor și scenarist. Hoteluri, media, proiecte rezidențiale. Un client al Principatului Monaco. 
Daca parcurgem lista cu atentie, observam ca unii dintre ei sunt arestati pentru fapte de coruptie, altii sunt cercetati de catre DNA, iar unii nu se simt prea bine fiind fugiti din tara. Ca o ironie a sortii, Gruparea Monaco, si-a propus formal, pentru perioada 2012 – 2016 dezvoltarea și implementarea unei serii de măsuri, elaborate în spiritul filantropiei, responsabilității sociale și a costeficienței, având ca beneficiari cetățenii României.

Nu ne putem nega un zambet de satisfactie cand vedem ca idolii au fost de lut si ca majoritatea dintre ei se pregatesc sa-si asorteze hainele dungate la zabrelele de al celula. Inca o lectie oferita tuturor despre faptul ca nimeni nu poate scapa de Doamna cu Coasa sau de Doamna Kovesi (sic!)